Pocăința păcătosului
A venit o femeie la stareț și i-a spus: - Fiul meu bea, traiește necuviincios, mă bate și Iacrimile nu se mai usucă.
-Rugați-vă pentru el, batiușka! -Dar tu multumește pentru toate Domnului. - Cum așa părinte, pentru ce? -Dacă el nu te-ar fi bătut, nici la biserică nu ai fi mers, nici la mine nu ai fi venit. Mergi si roagă-te pentru fiul tău, fiindcă nici o picătură din Iacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere, iar fiul tău va muri creștin.Toate s-au întâmplat după cuvântul starețului. Fiul ei s-a îmbolnăvit de cancer și s-a topit in câteva luni. Dar cum se căia la sfârșitul vieții! Nu puteai să te uiți la el fără lacrimi. El cerea iertare de la toți si spunea: - Pocăiți-vă, dragii mei, cumplit trăim și așa pierim! A murit el bucuros și împăcat cu Dumnezeu. Înainte de sfârșitul său a rugat să fie chemat preotul, s-a spovedit și s-a împărtășit. După moartea fiului, mama și-a dedicat viața slujirii bisericii,ostenindu-se în bisericile sărace.